Lamentările bătrânului pensionar [The lamentation of the old pensioner]
Deși m-adăpostesc de ploi
Sub un copac uscat,
Lâng-ale focului văpăi
Cu mulți am discutat
Politică și ce-am iubit,
Dar Timpul m-a sluțit.
Flăcăii suliți pregătesc
Și pun la cale-un plan,
Iar ticăloșii înfloresc,
Că omul e tiran,
Dar eu la Timp m-am tot gândit,
Căci trupul mi-a sluțit.
Nicio femeie nu s-a dus
Spre un copac uscat,
Dar ce-am iubit și a apus
În minte am păstrat;
Iar Timpu-n față-l scuip mâhnit,
Căci trupul mi-a sluțit.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre tristețe
- poezii despre politică
- poezii despre ploaie
- poezii despre pensie
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre flori
- poezii despre femei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.