Femeie
Femeie,
Cu trupul alb și fin,
Cu delicat parfum de crin,
În fiecare clipă mă stârnești,
Și carnea-mi răscolești adânc
Cu voluptate, foc și gheață.
Femeie,
Trupul tău e fructul interzis,
Și-n fața lui
Cad în genunchi și murmur:
"Pot lumi să piară,
Și munți să se scufunde,
Tu Dumnezeu îmi ești:"Început/Sfârșitul!"
Femeie,
În fața ta... mă plec.
poezie de Floarea Carbune
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în italiană.
Nu este introdusă data nașterii pentru Floarea Carbune. [Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre sfârșit
- poezii despre senzualitate
- poezii despre religie
- poezii despre munți
- poezii despre interdicții
- poezii despre gheață
- poezii despre fructe
- poezii despre femei