Lacrimile mamei
Mai plânge-mă, în umbra crucii, mamă,
Să-ncep să cred că n-am murit de tot,
Că mă mai luați și voi, cumva, în seamă,
Chiar dacă eu nici să-nfloresc nu pot.
Nici nu mai țin prea bine minte dacă
Sunt mort de glonț, de foame sau cuțit,
Mai plânge-mă, că, astfel, o să-ți treacă
Și-ai să-nțelegi că nu v-am părăsit.
Mai vin și eu, din când în când, pe-acasă
În forma unui zgâlțâit de geam,
Și e ceva ce parcă nu mă lasă
Să intru printre voi, precum intram.
Mă uit la toți și-adesea mi se pare
Că mă simțiți, dar că vă speriați
Și-aprindeți, fără rost, lumina mare
Și radioul foarte tare-l dați.
Îmbrățișează-mi, mamă, crucea, bine,
Să nu rămân aici, să-mi pară rău,
Și să mă-ntorc, din când în când, la tine
Și să mă strângi, prin somn, la pieptul tău.
(...)
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.