Domnul Filip Nacovici, vechilul, toatã ziua îºi purta trupul uriaº de la o arie la alta pe buiestraºul lui alb, ºi, cum ajungea într-un loc, descãleca ºi pri...

Domnul Filip Nacovici, vechilul, toatã ziua îºi purta trupul uriaº de la o arie la alta pe buiestraºul lui alb, ºi, cum ajungea într-un loc, descãleca ºi prindea sã rãcneascã, zbârlindu-ºi mustãþile mari, gãlbii scuturându-ºi pe sus, ameninþãtoare, mâna dreaptã împodobitã c-un harapnic unsuros. Printre sudãlmile lui grozave, pe care le arunca învãlmãºit, cu obrazul roº ºi cu ochii bulbucaþi, se alegea o vorbã pe care o înmlãdia dintrun chip deosebit, cu respect ºi grijã: — Cuconaºu! cuconaºu cheltuieºte, cuconaºu pãgubeºte.

Mihail Sadoveanu în Venea o moarã pe Siret, Capitolul I
Adãugat de anonim
Voteazã! | Copiazã!