Mesagerii negri
Există-n viață lovituri, atât de puternice... Eu nu știu!
Lovituri ca mânia Domnului; și-n fața lor un pustiu,
refluxul a toate care-au cunoscut suferința
se scufundă-n fântâna sufletului... Eu nu știu!
Nu sunt multe; dar sunt... Ele deschid răni întunecate
pe cele mai feroce chipuri și mai viguroase coapse.
Poate-s caii de lemn ai barbarului Attila sau mesajele
negre-ale Morții, explodând în noi ca niște capse.
Ele-s căderile-n din suflete-ale tuturor Hristoșilor,
ale unor adorabile credințe pe care Soarta le hulește.
Acele lovituri însetate de sânge... trosnituri
ale unei pâini care din ușa cuptorului ne pârjolește.
Iar omul... Sărmanul... sărmanul om! El își întoarce ochii,
ca și cum cineva, atingându-l pe umăr îl cheamă pe nume;
își întoarce ochii înnebuniți și toate pe care le-a trăit,
un izvor de culpe,-n priviri încep să i se-adune.
Există-n viață lovituri, atât de puternice... Eu nu știu!
poezie de César Vallejo, 1892-1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru César Vallejo, 1892-1938. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.