Paris, octombrie, 1936
Dintre toate care-s aici, sunt singurul care pleacă.
Plec de pe-această băncuță, din pantalonii mei,
dintr-o situație-a mea particulară, din acțiunele mele;
din câtimea mea, despicată-n două,
sunt singurul care pleacă.
Pe Champs Elysées, în vreme ce
strania alee-a Lunii face un viraj,
moartea mea se îndepărtează,
iar leagănul mă părăsește
și, înconjurată de întrega lume, singură, de capul ei,
alcătuirea mea umană se întoarce
și-și distribuie umbrele una câte una.
Iar eu mă despart de toate, în vreme ce toate
rămân pentru a îmi crea un alibi:
pantofii mei, ochii lor și șireturile, noroiul de pe ei
și chiar încrețitura de la cotul
cămășii mele cu butoni.
poezie de César Vallejo, 1892-1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.