Luminile orașului
îi sărută de zor umerii goi
și luna e pofticioasă
privesc pielea numai bună
de scris poezii de dragoste
cu buzele uscate care spun
toate cuvintele de tandrețe
învățate de la începutul
omenirii care n-are răgaz
luminile ard în străfundul meu
ochii sunt plini de lacrimi
mă târâi trist și obosit la buze
buzele se opresc în strălucirea
lunei ne sărutăm scriind versuri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.