Nesfârșitul unui picur
un picur mi-a căzut pe obraz
și mintea m-a alergat deja
prin ploaia de vară
creștetul inspecta norii
mirosea a ciuperci de pădure
am furat un fulger
pentru arcul zodiei mele
subit
m-am rătăcit
în poienile ochilor tăi
iar inima mea te strângea la piept
într-un gest aparent reflexiv
posesivitatea își țesea pânza ei trainică
de proximitate
integrându-ne
atunci gândurile noastre au devenit rugă
de nesfârșire
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dan Mitrache. [Vezi poezii despre păduri, poezii despre ploaie, poezii despre ochi, poezii despre nori, poezii despre inimă, poezii despre gânduri sau poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.