Solitudine
Solitudine
Pe nimeni nu aștept
Nu vreau nimic
Deși la mine
Ușa sufletului
E mereu deschisă
Solitar si răvășit
Salut.., dar
Nu aud nici un răspuns
Și măna îmbrățișării
Mi-a rămas întinsă.
Dau pasul mai grăbit
Sau mai domol
În ritmul vieții
Și a eului ascuns
Reazăm de mesteacăn
Umărul ușor, ușor...
Îi simt seva neatinsă
În alba lui scoarță.
Copacul un statornic
Eu... trecător spovedit.
Silvia Mihalachi
poezie de Silvia Mihalachi din Știri online bt, rubrica,, versuri din stradă,, (6 iunie 2020)
Adăugat de Silvia Mihalachi

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.