Zădărnicie

Într-o lume ce-a uitat să mai viseze,
Habotnică in sfinţi şi sărăcie,
Încerc zadarnic să ridic metereze
Făuritor de stihuri fără de simbrie,

Degeaba-ncerc să le aprind în suflet
Dorinţe gânduri ce i-ar putea trezi,
Leneşi de viaţă şi scârbiţi de umblet,
Vânduţi demult, palide stafii,

Degeaba scriu poeme ca o armă,
În lumea asta murdară de noroi,
Cînd tot ce-i bun în oameni azi se sfarmă,
Şi-s doar carcase goale cu ochi goi,

Picură lacrimi ca ploaia, în furtună,
Privirea se înfige pierdută în pământ,
Degeaba-i poezia, cu muza ei cea bună,
Surdomuţi cu toţii, de orbiţi ce sunt,

Rânceziţi de vremuri, bolnavi de nepăsare
Degeaba-i bat cu vorba, aprigă stihie,
Grăbiţi să vină iarăşi ora de culcare,
Sărman samsar de visuri, sărmană poezie,

Stau în colţul lumii ce nu mă mai încape,
Trist de balamucul din menajerie,
Bolnavi de-atâta ură de sine şi de-aproape,
Îi condamn la viaţă, dar în silnicie...

(In memoriam, Ionel Arădoaie)

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!