Poeții nu mai au suflet
l-au împărțit ca pe o bucată de pâine
când credeau în jumătățile lor de cuvânt
din fereastră în fereastră
fără să privească înapoi
lăsau aripi din nenuntitele zboruri
și-apoi
cu toată goliciunea asta
în trupuri vechi
precum hainele roase de molii
au continuat să se târască
prin iarba timpului
dar ajungând
la marginea unei povești
din care lumina țâșnește haotic
speră într-o recuperare
un fel de război al orbilor
reîntoarcere și redobândire
a verdelui
până la urmă poate fi un vis
poate că sufletul
stă undeva chircit
într-un colț de bătrânețe
instalată cu forța
pentru fireasca izbăvire
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.