Suflet de copil
Se minuna că soarele răsare
Și că dispare iar la asfințit,
Că luna ba e mică, ba e mare,
Că stelele lucesc necontenit.
Se minuna că marea se frământă
Și că la țărm talazurile mor,
Că pescărușii-n ceruri se avântă,
Că norul e un veșnic călător.
Se minuna că floarea înflorește
Și că albina soarbe-al ei nectar,
Că omul râde, cântă și iubește,
Că Universul nu are hotar.
Viața-i părea frumoasă și ușoară,
Simțea în nări parfumul ei subtil,
Se minuna de tot ce-l înconjoară,
C-avea în piept un suflet de copil.
poezie de Octavian Cocoș (15 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octavian Cocoș. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.