Pe urmă alerga
fără să facă zgomot și se vedea
semiîntunericul era până la brâu
lingea apa rece de spuneai că are
o sete diabetică care își făcuse
un fel de culcuș în gura lui știrbă
simțea rușinea cum a trecut prin
corpul lui slab uitat de ani
uneori limpăia câteva glume sau
un sirop verbal îngrozitor de fals
în timp ce alerga o luase pe drum
ocolit de lumina felinarelor
ajunsese într-o hală de procesat
idei extravagante agățate pe ultimul
vagon de dormit de tablă ruginită
în timp ce vântul șuiera în locul
locomotivei trase de dulăii albi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.