Prietene, vei înțelege,-s sigur!
Prietene, vei înțelege,-s sigur!
Acum în această oră a-ntristării,
Atins de-un rău blestem, apa disperării
Mă ia cu ea. Macin căințe de-unul singur...
De ce-atât de multă durere și disperare
Îmi strâng pieptul în necruțătoare gheare?
Nu cerșesc lumină și mărturisesc în gura mare
Că-mi repugnă orice fel de adunare.
Cei care nu-L înțeleg, dar așteaptă pe Isus întruna,
Nu-L vor găsi într-un final decât pe dracul...
Sunt cei deznădăjduți, dezorientați de-atacul
Lui Satan care spune minciuni întotdeauna...
Sunt cei care-au rănit pe alțiii fără să fi vrut,
Cei blânzi și binevoitori, cei care iartă...
Sau trebuie să ne-acceptăm această soartă
Și din durere să ne facem scut?
poezie de Alexander Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.