Măști
Când ai sufletul frumos,
Te ridici singur de jos.
Lumina când ai furat
Celor ce te-au luminat,
Niciodată sus n-ajungi
Întuneric în piept strângi!
Când ai sufletul curat,
Te simți om cu-adevărat,
Ești vibrație divină,
Celor răi le dai lumină...
Cei ce vor să te doboare,
Harul nu pot să-ți omoare!
Când ai sufletul hain,
Pentru toți ești un străin.
Piedestalul mi-e aparte
Zidit cu trainice fapte,
Ridicat din har cu drag
Nu cu spor, din furtișag.
Când ai suflet bun și nobil
Ești vizibil și capabil...
Ești iubit și apreciat,
De cei slabi mult mai curtat,
Până-și pun pe frunte lauri
Și se cred mai marii fauri!
Deie Domnul har și dar
Și celor fără habar,
Să nu mai fure idei
De la ''frații'' de condei.
Cei ce se știu profitori
Nu ajung strălucitori!
Omul care-i om pe lume,
Va purta prin timp, un nume,
Unul frumos, nepătat...
Numele-i adevărat!
poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lăcrămioara Vasuian Apostu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.