Lacrimi
Geografic așezați,
Noi, români, latinizați,
În decenii ce trecură,
Am fost des jale și zgură.
Arde foc în răsărit...
Și pământu-i pârjolit.
Aveți minte, vă știți rostul,
Nu este războiul nostru.
Ajutor umanitar...
Doar atât, să fie dar.
Ancorați în noi tratate,
Ce-mpart lumea-n jumătate,
Nu vrem să fim implicați
În războiul dintre frați,
Care se luptă de zor,
Să-și împartă un ogor.
Spun lucid și fără teamă,
Iadul înspre el ne cheamă.
Mame tremură de frică,
Lacrimi pe obraji le pică.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre frică
- poezii despre umanitarism
- poezii despre război
- poezii despre religie
- poezii despre mamă
- poezii despre iad
- poezii despre geografie
- poezii despre ajutor umanitar
- poezii despre ajutor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.