* * *
mai bine aprind eu focul
plăcerile mele sunt veșnice
precum acest poem
scris pe fugă,
o floare de colț
la poalele muntelui izvorul
albastru de șoapte
ne cântă ceva din întâmplare
închid ochii, dau din aripi
văd luna pe cer
câteodată cuvinte
până la tăcere
cum și acum miroși a tămâioară
nu pare să fie nimic de șters
ori de înlocuit
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florina Vulpoi. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.