Ne smulgem de la sânul
puternic cioplit în uitarea de ceață
nervii noștri au prins rădăcini
de-a valma peste tot în vertebre
de oțel-inox și roci călduțe cu mii
de guri vor hohoti pe flori de lotus
peste mări interioare adânci redate
ne smulgem și ne aruncăm în hău
unde vom fi prinși de flăcări vii
care ne păcălesc în ritmuri de salsa
visul zboară purtat în pânze negre
ținem în gură sânul de greu bazalt
spălat în lacrimi surprinse pe buze
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.