* * *
N-aveti cumva o cafea?
Simt nevoia, tare-aș bea!
Fiindcă-azi noapte n-am dormit
Am stat treaz și am muncit!
Mama mea este de vină..
Imediat după cină,
Mi-a adus un coș cu lână
Și mi-a pus fusul în mână,
Spunându-mi un pic cam tare:
"Am de făcut trei fulare!
Tu cu torsul, te descurci..
Să nu cumva să mă-ncurci,
Că e musai să termin,
Fiindcă dimineață, vin!"
Și ne-am pus apoi pe treabă,
Și-am muncit o noapte-ntreagă,
Ea, cu gândul dus departe,
Eu gândindu-mă că, poate,
Termin lâna, să mă culc,
Căci nu voiam să o-ncurc!
Eu torceam, ea împletea,
Luna prin geam ne privea,
Și mă întrebam în tihnă,
Oare, cine o să vină,
Dimineața pe răcoare,
La mămica, la fulare?
În sfârșit, am terminat!
Vreo câțiva, la ușă, bat!
Trei copii cu gura mare:
"Buni, ne-ai făcut fulare??"
Asta este, dragilor,
Mi-e un somn de simt că mor,
Și-s gelos, n-aveți habar,
Fiindcă n-am și eu fular!
poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.