Extazul era
să împărțim aceeași bucățică de zahăr
o țineam în gură pe rând sorbind o înghițitură
de cafea și prin sărut ne-o trecem din gură
în gură îndulcind cafeaua cu aceeași bucată
ce intră sau iese savant pe buzele noastre
pofticioase de atâta patimă o floare
înflorește uluită în îmbrățișarea noastră
rămânem robii extazului până la topirea
zahărului în cuvinte de dragoste șoptite
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.