Un binecuvântat mărțișor!
Cum știe să încânte primăvara,
În aripi mici ne coace rapsodii,
Cu raze-alină, așteptarilor, povara
Și ochiului dă larg spre bucurii...
Din albul, ce au lăcrimat nămeții,
Ne plămădește însorite suvenire,
Suind pe frunte nimbul purității,
Răsare-n pâlc de ghiocei, a dăruire.
Cu sânii parfumați de lăcrămioare
Și ia revopsită-n aburul pădurii,
Trezește-n suflet dor de evadare
Spre libertate, în cătușele naturii.
Dar cât de rece-ar fi magia ei,
Cu albul pur, fără scânteile iubirii,
Ce-ațâță-n suflet focul armoniei
Să-ți ia din sânge somnul amorțirii
C-un murmur din petale de lalele,
Cu lava lor fierbinte, de-mplinire,
Balsam pe răni din hibernări rebele,
Un roșu care zgâlțâie a dezrobire...
Priviți-o cum descântă a-ncolțire,
Când răsucește-n palme-un Mărțișor
Din alb cu roșu, Puritate plus Iubire,
Într-un potop nestăvilit de Vise și Amor!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.