Încă o pedeapsă, iarna...
Ninge în diagonală, crivățul colții și-ascute,
Ninge-absurd pe primăvară și pe lacrimi în derute...
Parc-ar fi război și-n ceruri între îngeri și satane,
Aripi dezmembrate-n luptă se adună în mormane...
E urgie-universală, e război și pandemie,
Trag consoanele cu tunuri în muze și poezie.
Praf de pușcă se așază peste vulnerabili muguri,
Vise și speranțe oarbe-s osândite, jertfe-n ruguri...
Ruga nu mai are liber înspre raiuri și altare,
Demonii împart blesteme, pașii n-ajung la hotare.
Nu e loc pentru ohihnă, în exodul spre neunde
Groaza-și face loc în suflet și în sânge ne pătrunde.
Ninge în diagonală, primăvara e jertfită
Omenirea-i la răscruce, vremurile se agită
Dumnezeu e la strânsoare, judecata i-e-ncercată
Parcă, o așa dilemă, nu l-a apăsat vreodată...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.