Purtăm o mască [We wear the mask]
Purtăm o mască minte și rânjește,
Ne-ascunde obrajii, ochii ni-i umbrește
E viclenia noastră omenească;
Inima frântă poate să zâmbească
Și gura multe lucruri bălmăjește.
De ce această lume-n care stăm
Să știe clar cât plângem și oftăm?
Mai bine s-o lăsăm să ne privească,
Atâta vreme cât purtăm o mască.
Zâmbim, Hristoase, însă al nostru plâns
Din suflet chinuit se înalță-n sus.
Cântăm, dar sub picior țărâna-i rea
Și calea este lungă și e grea;
Dar lumea s-o lăsăm să se-amăgească,
Pe-al nostru chip s-avem mereu o mască.
poezie de Paul Laurence Dunbar, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Paul Laurence Dunbar. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.