Deziluzie
Vântul solfegia, păru-ți răvășește,
străîn eșți de tot și fără greutate,
coroana spinilor în florile de cactus
s-a întrupat în tine, mișelește.
Pacea pădurii ochii-ți infrunzeste,
devinind ferestre în regatul morții.
Indiferent cultivi pasiuni bolnave,
dureri și rânjete cresc în proporții.
Eșți gol înșelător, nimic din ce păreai...
Răcoarea ce coboară nu stinge a ta arsură,
nici cerul nu te-atinge, departe-i a sa mână,
iar capul tău frumos ce-atârnă,
nu mai zărește aurora ce-ți era cândva cunună.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina-Maria Constantin. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre păduri
- poezii despre pace
- poezii despre monarhie
- poezii despre moarte
- poezii despre greutate
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
- poezii despre durere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.