Respirații în alb - negru...
Eu și Moartea stăm îmbrățișați
și nu oriunde
ci în lacrima lui Dumnezeu
gata gata să cadă
nu-i bai zic
e un înger cu
mâinile întinse
acolo jos
-ambasadorul lui Dumnezeu-
pregătit să-mi mai lase câțiva ani
dar ce mai contează
unul în minus sau
unul în plus...
oricum nu voi fi eu
primul și nici ultimul
și mai știu că
nu sunt cel care
are privilegiul să aleagă...
poezie de Teodor Dume (februarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.