Poate de aceea...
Știi, doar ce rană deschisă e țipătul nestrigat!
am auzit, că suferința e iubitoare de oameni,
chiar dacă poezia-mi împinge sângele în aortă,
tot iese un vers din rând și-ncepe să doară...
cu faptul că viața nu merge-napoi, sunt împăcat...
suntem un zâmbet amar într-o tristă sahara!
numai visul îmi spală sufletul și-mi netezește patul
Și iar cad în solitudinea mea sfântă!
(știi, cheile împărăției iubirii, se spune
nu se afli decât într-o singură viață!)
poate de aceea, murim de mii de ori
și nu ne naștem... încă!
13.02.2022
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Duminici (13 februarie 2022)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre singurătate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.