Pacea doarme-n praf de puşcă!...

Pacea doarme-n praf de puşcă, iar zăpada-n gerul crunt,
Fierb frisoanele-n hotare, bat din pinteni, pas mărunt,
În amarnică-aşteptare, orologiu-i nemişcat,
De urgia ce miroase-a gloanţe,-a sânge şi-a păcat.

În pustiu cad ochii lumii, iar hotarele-n genunchi,
Plânge pâinea în covată, urlă marea din rărunchi,
Se cutremură Carpaţii, cerbii, coarnele şi-ascut,
Iar pădurile respiră plumbul glonţului pierdut.

Din ghetouri glaciare curg cerneluri sângerii,
Se diseacă, pe-ndelete, biata soartă, pe hârtii,
În clopotniţe de ceară, lumânări se prind în rugi,
Aduc liniştea pe care corbii-o vor pe buturugi.

Dacă-i cale de-nvoială, nicio lacrimă nu-neacă,
Iar de nu, batiste plâng, de oştenii ce le pleacă,
Osândiţi la greaua luptă, beau otrava din gamelă,
Pacea doarme-n praf de puşcă, iar războiul în turelă.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!