Copilăria, craterul din suflet

am o amantă
cândva semănam perfect
Dumnezeu știe asta
mereu coboram unul în celălalt
și cu delicatețea unui copil făceam dragoste

sub cămașa din cânepă țesută de bunica
îmi ascundeam mâinile
ca un gest
îngenuncheam și spuneam
Tatăl nostru
cămașa mi-a rămas mică
și lumea aceea am pierdut-o
în ziua în care mama a luat
busuiocul din grindă și
l-a pus în odaia cu miros
de lumânare arsă...

țin minte
ploua mărunt și era frig
mirosea a busuioc și a ceară
vecinii mă priveau bănuitor
și vorbeau încet

de atunci mor puțin câte puțin
într-un oraș în care nimeni
nu mă mai strigă
pe numele mic

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.

♥ Cum pot ajuta?

Discuții similare în Forum

[Diverse] Răspuns: Literatura română încotro? by Vedetot Ion 28 October 2023, 06:01:22
[Administrare] Răspuns: Considerații by Atena Dumbravă 17 September 2023, 14:34:40
[Administrare] Să se respecte regulamentul pentru comentarii by Atena Dumbravă 15 July 2023, 03:02:05
[Diverse] Zbor ... planat by acdc 24 November 2019, 20:14:02
[Diverse] Impuls ... șoc by acdc 17 August 2019, 22:04:51
Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook