Pereţii vorbeau

pe la colţuri şi chicoteau
cu nesimţirea zidului
coşcovit de trecerea apei
şuşoteală pereţilor se înteţi
zgomotul luneca în unghere
şi alungau păianjenii
care şi-au ţesut pânzele
cineva vorbea cu peretele
din camera lui strâmtă
din cauza oglinzilor paralele

scările au început să discute
întâi între ele şi o făceau
fără să se ascundă în întuneric

era o clădire unde câinii
nu intrau până nu urinau
pe uşa de metal de la intrare
aşa scăpau de frică şi stres

pereţii refuzau varul lavabil
şi unii chiar tencuiala aia simplă
ei stăteau în întuneric şi şuşoteau
după ce au renunţat la ferestre
şi la iluminatul din încăperi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!