Stau în fața
focului zglobiu și frig frunze
coc plânsul unei amante
torn gaz din ochii tăi furioși
mi-e dor de tine de-mi vine
să fug în brațele tale
foșnește sângele la tâmple
sub părul alb prezentul a trecut
și-mi pare rău că umblu bântuit
de dragoste prin pădurea de aramă
stau la foc și ucid o melancolie
cu ochii aruncați în carul mare
pe cer se pierd între norii-caracatiță
nici nu mai simt irișii tăi cum străpung
epiderma trasă pe dinți și oase
smulg încet luna de pe cer și pornesc
cu ea în mâinile astea blânde
vreau să ajung la tine și s-o depun
la picioarele tale lungi până la cer
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.