Sărutul Lui Iisus

(Crăciunul nevaccinaţlor)

Măi oameni buni, eu nu mai ştiu,
Dar cred că toţi suntem nebuni:
Păi, mai avem noi suflet viu,
Sau mirosim a mortăciuni?

Am devenit ai nimănui
Sau ce s-a întâmplat cu noi?
Închidem uşa orişicui
De parcă ar veni război.

Cum s-a ajuns până aici?
Şi cât? Şi cât vom îndura?
Ca-n măşti de iască şi urzici
Să nu putem a respira.

O, lume vai!... De ce tot taci?
Şi tot înghiţi... Da! Până când?
De Sărbători mereu să zaci
Cu dorul de ai tăi în gând?

Colindători nu vei primi,
Nici la biserică n-ai cum
Să mai aprinzi nişte lumini
Închis ţi-e
totul de acum.

Şi n-ai să şti c-a fost Iisus
Însă văzându-ţi somnul greu,
Pe fruntea ta uşor a pus
Sărutul Lui de Dumnezeu.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!