De n-aș zâmbi...
De n-aș zâmbi, aș fi o anonimă,
Aș fi o mască rece, orice-aș face,
Dar eu zâmbesc, iar viața e sublimă
Și-n inimi pun doar dragoste și pace.
Un zâmbet cald e sabia ce taie
Durerea, frica, răul și tristețea,
E cheia care-aprinde o văpaie
Și-n ochii reci aduce frumusețea.
De n-aș zâmbi aș fi fântână seacă,
Aș fi un cer cu nori și-aș fi furtună,
Dar eu zâmbesc și uraganul pleacă
Și-ți pune-n suflet sori și vreme bună.
Un zâmbet pune-n inimi curcubeul,
E-o luminiță-aprinsă în fereastră,
E zarea-n care se topește greul
Și liliacul proaspăt dintr-o glastră.
De n-aș zâmbi aș fi o stâncă stearpă,
Ce-și poartă printre nori singurătatea,
Dar eu zâmbesc și-n vorbe port o harpă,
Ce-și cântă în surdină bunătatea.
Un zâmbet nu-i o cauză pierdută,
Chiar dacă lumea e un val de lacrimi,
E arma care urcă pe redută
Victoria iubirii dintre patimi.
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mirela Grigore. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.