Acolo...
Acolo unde murmură izvorul
Și printre stânci coboară neînfrânt,
În valea unde lăcrimează dorul,
Pe firul ierbii legănat de vânt...
Acolo unde-n lunca solitară,
Pândește Luna dintr-un colț de cer
Și-același cânt de nai și de vioară,
Îl regăsesc prin orișice ungher...
Acolo unde codri goi oftează
Când rândunelele în zbor se duc,
Când rând pe rând cocorii emigrează
Și se usucă frunzele de nuc...
Acolo unde-s toamne-mbelșugate
Iar primăverile nicicând nu mor
Și unde iernile-s de basm prin sate
Iar cerul verii n-are niciun nor...
Acolo unde marea-și cheamă valul
Să mângâie nisipul iar și iar
Și Dunărea îmbrățișează malul
Urmându-și tainic drumul milenar...
Carpații-și pun cununi de flori pe creste
Și sunt păstori cu turme la păscut,
Acolo e-un tărâm ca de poveste,
Acolo-i țara-n care m-am născut...
poezie de Violeta Andrei Stoicescu (1 decembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violeta Andrei Stoicescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre vioară
- poezii despre vară
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre singurătate
- poezii despre sat
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.