Locuirea
la început locuiești în pântec
și
ești liber
între brațe
într-un ideal
în cuibul unei iubiri
într-o carte sau fabrică sau sediu sau
ceva în care faci un bine sau un frumos
locuiești în citit în scris în tot felul de oameni care îți ațin calea
în panoramele care te ispitesc
numai în tine nu
și
nu apuci să cunoști pereții proprii
unde se adună inconștient griji temeri
și alte simțăminte la modă
nici să afli cine ești
încotro te îndrepți
de ce se hrănesc unii cu sufletul tău
iată-te sfâșiat în propriul sânge
oblojindu-te cu degetele
fără să gândești că
fâșie cu fâșie așezi versuri pentru toată viața
versuri care picură monoton tristeți virale
nu-ți dai seama când începe coborârea
când dezbraci ceea ce ai reușit să aduni pe drumul hazardului
când te trezești
deja este un alt orizont mai estompat și mai frigid
locuiești un spital o neputință o demență
într-o uitare
nu mai știi cine ești
de unde vii
sau când
te-ai născut
alți oameni îți petrec zilele
la sfârșit
moartea e o încăpere îngustă
nu mai poți să te ridici să faci ordine
să stingi lumina
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Cartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Nu este introdusă data nașterii pentru Ottilia Ardeleanu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre început
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.