Năluciri
Frunze-aruncate de vânturi în scrum
Năluci în spirale înalte de fum
Cioburi de oase scrâșnind a durere
Drumuri stelare oprite-n tăcere.
Iată clepsidra! Întoarce-o o dată.
Curge nisipul din mare și iată
Munți se ridică și-atârnă de ceruri
Viața o văd prin înguste creneluri.
Roibii cei suri în copite de aur
Tropotă lung asfințind un tezaur
Toamna îngroapă iar pașii în luturi
Fulgii vor fi pene de îngeri, sau fluturi?
Înc-un oftat, clipe pictate pe vânt
Cântul lui Pan, naiul oprind un cuvânt
Două chemări, viscol în inimi și foc
Cât de perfid e-al vieții ultimul joc.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.