Inima-mi era
ferecată într-un seif îngropat
într-un buncăr atomic
nu mai doream să iubesc
a fost îndeajuns un zâmbet
și o privire și toate sistemele
de securitate au cedat
mi-ai așezat mâinile pe ochi
pe frunte și somnul dulce
mi-a dispărut cu desăvârșire
vedeam stelele în părul tău
vântul îmi cânta cu vocea ta
am ajuns din nou în genunchi
cu sufletul ostenit din nou
m-am revăzut mai îndrăgostit
și-mi doream să te strâng în brațe
inima-mi era pentru dragoste
atinsă de vibrații înalte
trezită de alarma telefonului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.