Vedenie
Acolo unde se desfac mov toporașii în lumină
Îmi voi face-o casă,-n poienița din pădurea de arin,
Unde-atinse de umbrele-nserării viorelele suspină,
Păsările ciripesc și-n jur totul mi-e prieten, și totul mi-e străin.
Mă voi odihni pe pat de rogoz tânăr tăiat din iaz,
Ascultând ce spune-ntunericul sticlos, împuns de licurici,
C-un felinar de pândă la fereastră, pe pervaz,
În vreme ce buha se va holba la mine cu ochii ei hipnotici.
Voi da foc casei când zorii-n aburi albi de lapte fierb,
Nu voi lăsa-n urmă decât cenușă și scrum în acea zi,
Și voi înapoia poiana buhăi și iezilor de cerb,
Atunci când luat de vânt se risipește fumul gri.
poezie de Robert Penn Warren, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cenușă
- poezii despre vânt
- poezii despre tinerețe
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- poezii despre prietenie
- poezii despre odihnă
- poezii despre ochi
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.