Cina poetului din urmă
Îmi înserează sufletul departe
De răsăritul trupului visat.
Voi zămisli, tăcând, o nouă carte
Sau voi muri strigând: N-am apucat!
Poetul înserărilor se-nchină
La Dumnezeul său din răsărit
Și gura-i șușotește, parcă plină,
Ultima rugăciune: Te-am iubit!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.