În amintirea tatălui meu
Noi navigam atunci pe nave astăzi uitate-aproape,
Pe lângă țărmuri necunoscute,-n zilele copilăriei mele...
Lumini prietenoase, faruri fulgurant reflectate-n ape;
Insule, golfuri mărginite de palmieri cu fluturânde vele.
Gânduri... care,-ntârziind, pe-orizonturi cu dulci vise cad,
Deși-am lăsat demult acele țări departe-n urma noastră;
Acele flăcări, acolo unde fulgerele tropicale ard,
Alizeele cu parfum de flori sub bolta clar-albastră
Revin amintiri din vremea-n care navele și oamenii erau tineri;
Și parcă mai străbate-o adiere dinspre-acele ținuturi parfumate,
Și mă gândesc ce viață frumoasă-am trăit, iubind fără rețineri,
Acolo printre cele-o mie de insule-ale fericirii, de departe.
Deasupra mării eterne râd și-acum falezele în soare;
Navele se leagănă la fel pe valuri, iar zilele-s senine;
Dar totul s-a schimbat: îmi dau seama cu mirare,
Tu nu mai navighezi acolo eu nu mai sunt cu tine.
*Din Scrisori de pe mare (Letters from sea)
*În această poezie scrisă la puține zile după moartea tatălui, căpitan de cursă lungă, în anul 1913, Lincoln Colcord își amintește cu nostalgie anii tinereții, când a navigat împreună cu acesta pe mările și oceanele lumii.
poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lincoln Colcord. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.