Viață, dragostea mea
Viață, tu m-ai învățat
să trăiesc inspirând profund duioșia
stelelor din nopțile nebunatice
să m-alint în ocheadele soarelui
din zilele fierbinți
chiar și atunci când
timpul înfometat îmi sfâșia
cu dinții ființa-mi firavă
pe al cărei pisc mai arde neîndoios
dragostea de tine.
Darurile tale
în chip de curăție a pâinii
și nemurire a vinului
fruct sfânt din pomul tău veșnic verde
mi-au răcorit înfierbântările
mi-au adunat sudorile
și mi-au potolit viscolele
din mintea slobodă și
și inima nesimțitoare.
Iertare, dragostea mea
că nu ți-am mulțumit pentru
alint și mângâiere
și-am fost surdă și oarbă la toate lecțiile
pe care din iubire mi le-ai oferit!
poezie de Vasilica Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasilica Grigoraș. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.