Cum să asculți ploaia
Ploaia se-ascultă,
iubite,
la modul rotund,
așezat foarte-aproape
de inima sa!
De-o asculți pe tăiș
se transformă în prund.
Nu-i poți merge pe stropi,
nici n-o poți naviga.
.
Însă-n mijlocul ploii
e un susur ascuns,
fără-un sens aparent în
profana ureche.
Recunoști acel cântec?!
E al Evelor plâns.
A ajuns până-n mine
dintr-un ev nepereche!
.
Doar în mijlocul ploii
auzi pocnetul mut
când semințele
ude
își rup hainele dure,
îndemnând mulți lăstari din atavicul lut
să fulgere verde, vertical
a pădure.
.
Doar în miezul de ploaie
se stârnește-acel joc
al viselor dulci
și deloc rezonabile...
Iubite, oferă-mi
un măr,
aprinde un foc,
găsește un loc
pentru fapte de taină
proscrise
și-atât de palpabile!
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre vestimentație
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre urechi
- poezii despre păduri
- poezii despre plâns
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.