Cunoașterea de sine
Se scurge timpu-n legea lui firească,
îl resinmțim în cugete din plin
de cum în noi începe să se nască
cunoaștere de sine și destin.
Sădește-adânc în conștiința noastră,
prin nesfârșite clipe care curg,
trăiri adânci ce ne vor fi fereastră
pentru-a privi în urmă din amurg.
Și uneori amurgul ni se pare
doar un prolog la noul început,
prefigurat spre lumea viitoare
urmând cărări știute din trecut.
Înaintăm având în noi credință
că falnica zidire ce-am primit,
de unică-irepetabilă ființă,
e concepută fără de sfârșit.
În drumul nostru descifrăm prezentul
ori tainele trecutului apus
și-adăugăm noi legi la fundamentul
dorit în viitorul presupus.
Și ne gândim, în fiecare clipă,
cum să urcăm în falnicul destin
doar genele care prin noi ridică
noi începuturi pentru cei ce vin.
Prezent acum și conștient de sine,
tu, cel ales din toamna tuturor,
vei retrăi, prin timpul care vine,
un alt apus în veacul viitor.
Și veac de veac trecut vei fi prin vreme
prin succedenți care din urmă vin,
în drumul lor mereu or să te cheme
să fii temei pentru un nou destin.
poezie din Cunoașterea de sine, Ed. ePublshers, București, 2017
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.