Marele trauler negru
Cel mai bun trauler cu care-am înfruntat valurile bubuitoare,
O, ce fericire, Doamne, ce fericire
A fost un trauler negru c-un echipaj dornic de-a fi mereu pe mare
Cântați, mardeiașii mei, hai, să-începă păruiala.
Era acolo un diavol bătrân cu nasul spart
O, ce fericire, Doamne, ce fericire
Era trecut de-optzeci de ani. Era perechea mea de cart
Dar, cântați, mardeiașii mei, hai, să-începă păruiala.
Naufragiase-n martie, anul trecut, într-un ghem de furtuni polare
O, ce fericire, Doamne, ce fericire
L-am întrebat bătrânul schilod dacă gerul îl mușcase de picioare
Cântați, mardeiașii mei, hai, să-ncepă păruiala.
Și bătrânul diavol (ani, avea cel puțin nouăzeci)
O, ce fericire, Doamne, ce fericire
A zbierat, "O, erau calde ca o felie de pâine arsă, nicidecum reci"
Hei, cântați, mardeiașii mei, hai, să-începă păruiala.
Mi-am înmuiat saboții și nădragii cât pentr-o-întreagă viață
O, ce fericire, Doamne, ce fericire
În apa bună-a mării pe care niciodată Domnul n-o îngheață
Oh, cântați, mardeiașii mei, să-începă păruiala.
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alfred Noyes. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.