Inhibare
Trăim aceste vremuri noi, ciudate,
În care toate sunt cu susu-n jos,
Suntem pe un teren alunecos
Ce poate să ne dea oricând pe spate.
Nu poți să tragi nicicum vreun folos
Din inițiativele private,
Cât timp ți-s acțiunile curate,
Cât nu ești un escroc, un mincinos.
Voi sta, după serviciu, doar pitit
Și inactiv, la mine în odaie,
Având salariul, singurul venit,
Că altfel s-ar putea s-o fac de oaie,
Să afle procurorii că-s cinstit
Și-atunci mă bagă, sigur, la pârnaie!
sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.