când reuşesc să sfârtec galbenul năuc din închipuirea mea, pun demnitatea lui deoparte şi renunţ să-l mai văd în timpul ăsta el pătrunde în vremea unei ...

când reuşesc să sfârtec galbenul năuc din închipuirea mea,
pun demnitatea lui deoparte şi renunţ să-l mai văd

în timpul ăsta el pătrunde în vremea unei fotografii
şi-i dezechilibrează umbletul stângaci

mă arunc într-un secol nepregătit,
el se resemnează aşezându-se pe altă bancă lângă frumuseţe

o clipă!
nu mă grăbesc şi nu mă întorc! zice planul de înţelepciune
înlocuindu-se degrabă cu o filosofie de neam ales

galbenă, partea întoarsă la perete mă răsfaţă cu fructe de pădure,
ele ard, câinii latră palid

ce bine! în alaiul ăsta nu mă mai recunosc!

Daniela Toma în Volumul de versuri Fragile, Editura Art Creativ
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!