Portocala batjocoritoare

Nu-i luna, crede-mă.
Sunt aceste flori
luminând grădina.

Le detest.
Le detest cum detest sexul,
gura bărbatului
pecetluindu-mi gura, trupul
paralizant al bărbatului –

şi ţipătul care-ţi scapă întotdeauna,
vulgara, umilitoarea
promisiune a unirii –

În seara asta-n mintea mea
aud întrebarea şi răspunsul care-o urmează
topite-într-un singur sunet
care creşte, se-amplifică şi-apoi
este spart în vechile-i elemente,
obosite antagonisme. Vezi?
Şi-au bătut joc de noi.
Iar mirosul batjocoritor de portocală
se insinuează prin ferestre.

Cum mi-aş putea găsi odihna?
Cum aş putea fi mulţumită
când încă există
această mireasmă-n lume?

poezie de Louise Glück, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!