| Yorick [din public] a spus pe 4 martie 2016: |
Un panseu bun. Fără expresii paroxistice sau generalizări excesive.
Aici proștii sunt dintr-aceia comuni (nu ca noaptea, grămadă sau care
bubuie), iar eșantionul luat în studiu, cam ca la ISOP, este doar unul
reprezentativ: numai majoritatea aleargă viceversa, nu toți.
Ca o ușoară cârcoteală, aș spune că politically correct ar fi fost ca
proștilor să nu li se arate chiar așa franc că-s proști, mai ales că
unii (minoritatea, prin deducție) au aceeași orientare, mai precis
același sens, ca și noi, ăștialalți.
Una peste alta, un pansel drăguț, plăcut la lecturare și - pentru cei
cărora le dă mâna să se uite în oglindă fără să se identifice cu
vreunul dintre atleții, n-am înțeles de ce, grăbiți - chiar amuzant. |
| Nelu Gigănțelu [din public] a spus pe 4 martie 2016: |
Trebuie stabilit care este sensul CORECT al alergării! Chiar atât de invocatele pe aici cărți sfinte spun că, în anumite situații, cei din urmă vor fi primii.
Eu care, am spus-o în repetate rânduri, îmi place să mă identific cu proștii, și alerg aături de ei, l-am lăsat departe, în urmă, pe Don Stelică. Aleargă în sens invers? Să fie sănătos!
În general îmi displac panseurile în care autorul spune voalat. Eu sunt cel deștept! La o parte, bă, proștilor! |
| Yorick [din public] a spus pe 4 martie 2016: |
Sensul corect?
Pentru un pesimist, sensul corect este, întotdeauna, cel contrar.
Pentru un optimist, din contră.
Realistul nu are de unde să știe precis! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 4 martie 2016: |
| Sensul alergarii coincide cu cel al progresului. Or, ca sa progresezi trebuie sa iesi din rutina, din traseul impus de traditie/ obisnuita. Prostii raman atasati regulilor intrecerii si alearga dupa posibilitatile lor cvasiintelectuale. Daca sunt perseverenti pot ajunge din urma pe cei "dastepti" (unjeori sensul alergarii e acelasi), care din lipsa de concurenti valabili sunt tentati sa faca pauze. |
| Yorick [din public] a spus pe 5 martie 2016: |
Domnule coleg Stanciu,
Ca expert-amator în tot soiul de chestiuni tehnice, v-aș rectifica puțin:
Adică: eu, să fi fost în locul dumneavoastră, montam, așa, într-o doară, două
tije paralele și perpendiculare ÎI între perseverenti și pot (versul 3).
V-ul acela întors, de pe prima tijă, nu este absolut necesar, se subînțelege.
Tot pe bază de exper'ență tehnică, vă pot informa că de mult timp nu mai există
unjeori; la noi, în plin proces de dezvoltare accelerată a științei și a tehnicii
spoliate de pe la începutul anilor '90, se utilizează, foarte frecvent, ungeori.
Adicătelea: unge ori scârțâie, unge ori crapă, unge ori nu pupi nimic, ș.a.m.d. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 5 martie 2016: |
| Sunt extrem de binevenite precizarile d-lui Yorick. Ele tradeaza o abordare constructivista a intocmirii textului. Din pacate, n-am timp sa-i raspund, asa ca aceste randulete nu reprezinta decat un feed-back. Nu stiu exact ce inseamna (corpul lexical strain), dar pare ceva pe baza de reglaje. Mecanismele textualitatii trebuie "unjeori", unse. |
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.