Fără poftă
Spune-mi unde ești fată!
Umbra mea în pustiu e plecată,
Orașul înveninat mă așteaptă
Să-mi adâncească plaga infectată.
Vocea lor, vocea lui mă îngână
Și-ncearcă să mă țină de mână,
Dar acum mă aflu într-o comună
În care evoluează neputința comună.
Aștept dimineața să vină,
Să-mi plesnească ochii grei de lumină,
Să văd mierla străină
Care de-o vreme nu vrea să mai vină.
De cărți, camera mi-e plină.
La cât scriu, hârtia se-nchină,
Creionul este lipsit de mină
Și nu știu cât o să mai țină.
Tristă, privesc la o antă
Ce stă de ani să cadă,
Ce trebuie reparată,
Dar nu știu, nu-s aptă.
La cină este urdă,
Mâncare este fadă.
Voiesc să cânt la vioară,
Dar mi s-a rupt o coardă.
poezie de Maria Neski (18 octombrie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.