Tăcerea dezvăluitoare

Atunci, in ziua ce-o simt inca
traind
de parc-ar fi acuma,
in preajma unei miristi care
murea sub nenduratul fum
Al aburelilor menite sa-nchege peste noapte
bruma,

Ne-am pomenit pe nestiute
Calatorind
pe-acelasi drum.
Ne priveghea de sus un rece si-nvaluit
apus de soare,
Si-ncet,
infrigurati si singuri,
paseam privind adinc in noi,
Si-atunci intii o cunoscuram
tacerea dezvaluitoare
A tainei gemene pe care
ne-o ascunsesem amindoi.
Si-atunci intii o cunoscuram
duruta stringere de mina
in care sufletele noastre si-au consfintit,
ca-ntr-un sarut,
Cernitul pact al renuntarii
la dragostea ce-o sa ramina
De-a pururi dorul care-o plinge in noi
pe-acelasi disparut.

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!