Nu știu ce scrisoare ți-am scris. Cred că am făcut și greșeli de ortografie! N-o mai recitesc. Alta, nu ți-aș mai putea scrie. Nici acum, nici cine știe câtă...
Nu știu ce scrisoare ți-am scris. Cred că am făcut și greșeli de ortografie! N-o mai recitesc. Alta, nu ți-aș mai putea scrie. Nici acum, nici cine știe câtă vreme. Și erau lucruri pe care trebuia să le știi. Vrei să nu-mi mai spui "dumneata"? E un cuvânt înghețat. Și ai să mă primești la mata în septembrie? Poate atunci să pot veni. Pe o zi, pe două, pe-o săptămână. Și vrei să rămânem prietene? Uite, mă gândesc acum: mata nu i-ai auzit glasul! Știi cum vorbea? Grav, voalat și foarte, foarte trist. O să caut (dar lasă-mi răgaz!) fotografia cu pălăria și altele, multe. Clișeele le avea. Dar... mi le-au luat! Vei avea tot ce am în dublu exemplar.
Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Cartea "A-nflorit o papadie. Lecturi scolare" de Otilia Cazimir este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.